Naivity. Am avut nevoie de un an si 10 luni sa imi dau seama si sa realizez ca nu ai facut altceva decat sa ma minti in cel mai jalnic, mai patetic, mai josnic mod. Si eu ce am facut? Te-am crezut, am ascultat toate tampeniile tale, fare sa-mi dau seama cat rau imi faci si mai ales cat rau imi fac singura. Dar parca super valul de pe ochii mei a disparut. Te-am vazut, te vad si o sa te vad mereu. Stii care-i treaba, de fapt? Eram mult, mult, mult prea naiva si te iubeam mult, mult, mult prea mult ca sa ma indoiesc chiar si de cel mai nesemnificativ cuvant al tau. Iti mancam din palma. Inca nu pot sa cred ca eram asa... si da, am trecut peste, doar ca nu o sa te iert niciodata. Niciodata.
Si apoi, ghici ce. N-am mai avut nevoie nici de tine, nici de minciunile tale, nici de super iubirea ta, nici de sarutul tau sau de mesajele tale. Se pare ca exista si oameni foarte, foarte ok, care stiu pe bune ce inseamna sa ai pe cineva alaturi.
Sper doar ca asta a fost ultima data cand mi-ai aparut in gand. < /Flash Backward.>
