Ce s-a intamplat in seara acea crede ca va ramane intiparit in memoria ei pentru totdeauna. Este pur si simplu marcant. Sa ai atata incredere in cineva, sa ti la acel cineva si sa iti dai seama ca tot ce a vrut e sa isi bata joc, sa-si mareasca egoul, sa isi dea seama ca esti inca o proasta pe lunga lui lista de cuceriri. Dar se pare ca e prea tarziu. Cand iti dai seama ca totul a fost un joc nemilos, din care ieseai 100% sifonat tu, totul e pierdut, Sunt mult prea multe sentimente, amintitri, trairi. Si toate se deruleaza. Si ranesc. Si daca ar fi sa fie un film, ar fi drama la superlativ. Incepe cu intaia emotie care te cuprinde cand il saruti pentru prima oara, pe el, pe care il visai, pe el, al carui telefon sau SMS il asteptai cu sufletul la gura. Este urmata de tremurul din adancul corpului cand te ia de mana si apoi acea neliniste, agitatie dar si bucurie pe care o simti cand iti spune primul Te Iubesc. Cuvinte aruncate, spuse prea devreme, poate persoanei nepotrivite. Punctul culminant, in care ratingul dramei este unul coplesitor, este redat de ACEA seara. Totul e alb, parcul e gol. Soneria telefonului rasuna printre copacii la fel de tristi si goi cum va fi ea. Nu-si dadea seama de nimic. Un simplu telefon, niste scuze si totul dispare. Nu se mai poate gandi la altceva in afara de el. Universul el se invarte in jurul lui. Un el nepasator, ipocrit si fals. Un el caruia nu ii pasa, care vorbeste inainte ca singurul micro-neuron sa gandeasca. Desigur, unde ii e capul? E cu prietenul lui. Nimeni nu mai e important. Si ajunge. Nu o saluta ca de obicei si pare rece, distant. Tot prietenul sa fie de vina? Sigur. Mica plimbare prin lumea alba si aproape perfecta se incheie dezastruos. Telefoane, pretentii, explicatii, jigniri. E pur si simplu pierduta. Nu stie daca viseaza, fiind in mod cert un cosmar sau daca este adevarat, Daca singurul motiv pentru care ea inca zambeste tocmai a spus ce a spus. Dar e adevarat, e real si este inundata de lacrimi. Nu isi da seama ce s-a intamplat. Prea multe intr-un timp mult prea scurt. Incet, dar sigur, a reusit. A umilit-o, a injosit-o, a jignit-o. Si apoi... a plecat. Nu i-a mai pasat. Unde a disparut iubirea nu demult jurata? Unde sunt promisiunile? Unde?? S-au evaporat.
A incercat de multe ori sa le inchida in cea mai mica cutie din coltul cel mai indepartat al sufletului ei si sa arunce cheia, dar de fiecare data el se intorcea si aducea cu el si cheia, facand-o sa o deschida si sa le lase sa iasa, sa o raneasca din nou, de fiecare data si mai adanc. Mergea pe premisa: Orice lovitura te face mai puternic! Dar la ea nu era asa. Fiecare lovitura o demoraliza si mai mult. O aducea in pragul disperarii. Multe ganduri negre ii trec prin cap in toate momentele de nebunie si dezamagire, dar incerca sa treaca peste. 'Are balta peste!' isi spunea de fiecare data, dar se afunda in abisul negru din care nu putea sa iasa. Oricat de mult s-ar fi chinuit, era blocata. Iar el era sus, privind-o cu dispret si o ucidea cu fiecare cuvant sau privire.
Si provocarea peste care trebuia sa treaca cu brio era ca trebuia sa o faca singura. Nu avea incredere aproape in nimeni, iar cei in care chiar avea, nu erau acolo. Sau cel putin, nu pentru ea.
El, cu milioanele de defecte pe care le avea, a ajutat-o mult. I-a aratat care este realitatea si cine face parte din ea.
Odata cu plecarea lui, globul de cristal in care ea a copilarit, s-a sfaramat in milioane de bucatele. Nimeni si nimic nu il mai poate reface.
S-a schimbat...
Ti`am mai zis k t ador nu?:x e vorba de ziua d sambata:x si luni a fost foarte mf :x
Mi-ai dovedit asta aseara. [aseara cred.. :-? da.. k ieri a fost marti:)) ] Cand nu ti-a convenit ce ti-am raspuns la intrebare, ai zis k vorbim mai tarziu k ai treaba. A naibii treaba. Si apoi, ce sa vezi, m`ai sunat din nou. dar numai k.. de data asta erai singur. Si te-ai pierdut. Nu ai mai stiut ce sa-mi mai raspunzi. Unde e macho-ul din tine?!
Eram super-emotionata. EU!! Adica.. hello!! eu nu`mi pierd firea foarte usor!! Oh doamne. Pur si simplu, nu-mi mai gaseam cuvintele. Ma masura din cap pana in picioare si eu zambeam. N`aveam nici un stress. S-a apropiat. M-a luat in brate. A soptit incet " Tot frumoasa ai ramas". Punctul culminant. "Daca zici tu.." 
Aceeasi fetita care adora sa priveasca pasarile, aceeasi fetita care se uita la papusa Barbie si isi imagineaza k e acasa si se joaca cu ea. Aceeasi fetita care nu asculta niciodata pe nimeni. Aceeasi fetita care sta pe marginea ferestrei si plange. Aceeasi fetita care isi pupa animalele de plus toooataa ziuuaa. Aceeasi. Cu mici schimbari.. Am aflat ce e iubirea si cat rau lasa ea in urma. Am aflat ca desenele animate nu sunt adevarate.Am aflat ca nu totul este ciocolata si vanilie, mai e si cafea amara..nu totul este asa cum pare. Am aflat ce-i plictiseala. Acum cativa ani cuvantul asta nu avea loc in vocabularul meu. Dar acum e la ordinea zilei. Am aflat cat de urat e sa treaca o noapte de vara fara voi. Fara sa ne strangem in turma si sa ne jucam. Am aflat ca si eu am sentimente. Si eu iubesc si mie mi`e dor.. si eou sunt geloasa. 