miercuri, 1 iulie 2009

doar ea.

Doar cartea.muzica.o tigare.si ea. Cartea, pentru ca este singurul mod in care uita de el, de durerea insuportabila care ii apasa sufletul. Muzica, deoarece incearca sa nu il uite. Asculta melodiile lor. Este absolut ingrozita de ideea de a-l uita, de a-i uita zambetul, ochii, mirosul. Tsigarea, pentru ca fumul ei o ajuta sa uite de ceata care ii inabusa mintea, focalizandu-se pe cea pe care o vede. Daca o vede. Ochii ii sunt plini de lacrimi, iar prin minte ii trec toate momentele petrecute cu el. Stie ca nu trebuie, ca ii sunt intezise aceste ganduri, ca ii este interzis EL. Acum este absenta, nimic nu ii poate atrage atentia. Poate doar vocea lui, strigand-o, in imaginatia ei. Poate doar telefonul, tresarind de fiecare data cand suna, fugind la el cu speranta ca va fi cel pe care nu si-l poate scoate din minte.
Timpul trece, fara sa aiba habar. Neatentia ei atrage atentia celor din jur. Nu, nu este singura. Din pacate. Nu poate fugi, nu se poate ascunde, deoarece ei sunt acolo si s-ar simti oarecum vinovata.
Dupa acele cuvinte nu a mai simtit nimic. Durerea s-a instalat comod in sufletul ei, lacrimile nu au incetat sa curga, iar dezamagirea..ei bine... era mult prea mare, dar in comparatie cu durerea, era minuscula.
Sufletele pereche...nu mai erau pereche. Interactiunea dintre ele a incetat peste noapte. Doar ca ea a inceput sa simta tot ce facea celalalt suflet,pana nu demult perechea ei.... Asta insemna doar ca, atunci cand s-au despartit, sufletul lui ramase la ea. Pentru ca o iubea, enorm de mult. Pentru ca ea isi gasise un refugiu in iubirea lui. Pentru ca ea avea atatea emotii atunci cand era aproape de el, cand o tinea in brate incat nu isi mai gasea cuvintele, incurcandu-se mereu. Pentru ca nimeni nu era mai presus de el. Pentru ca din prima clipa a reprezentat lumea pentru ea. Pentru ca adora serile petrecute cu el. Simpla lui prezenta o facea sa tremure, o facea sa uite sa respire, orele i se pareau minute...tanjea dupa el,dupa dragostea lui, il dorea din ce in ce mai mult. Cearta si impacarea erau obiceiuri de zi cu zi...asta nu o impiedica sa ii spuna cat de mult il iubeste. Dupa cateva zile, nu mai suporta singuratatea. Fiecare clipa singura o facea sa isi aminteasca de el.

Cand o sa o vezi fara tsigare, felicit-o. Te-a uitat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu